Delta Dunării, o veritabilă comoară în țara noastră, este plină ochi de atracții și locuri de vizitat. Cu nenumăratele sale lacuri și canale, ea constituie un refugiu atât pentru turistii straini, cât și pentru românii în căutarea unei clipe de liniște.

Mila 23
Mila 23 este un sătuc rustic de pescari situat în comuna Crișan, care întrupează, să spunem, toată Delta Dunării. E o adevărată pierdere să treci prin Deltă și să nu vizitezi, măcar în trecere, și Mila 23.
Partea cea mai interesantă despre acest sătuc pe Dunărea veche este că el e accesibil doar pe cale maritimă. Fie că veniți pentru un sejur liniștit sau râvniți puțină aventură, Mila 23 este destinația ideală. Puteți petrece câteva zile liniștite pescuind, sau puteți explora salba de lacuri dintre Mila 23 și Crișan, care poate fi văzută din caiac, canoe sau cu bicicleta nautică.

Pădurea Letea
Supranumită „Jungla din Deltă”, Pădurea Letea constituie un peisaj imposibil de descris și o experiență de neuitat. Această rezervație naturală este una din puținele zone în care caii încă trăiesc în sălbăticie, și de aceea și atrage foarte mulți iubitori de cai.
Pădurea Letea este locația ideală pentru a vă reîntoarce la natură pentru o zi.
Sulina
Pentru că nu poți vizita Delta Dunării fără să faci și puțină plajă, nu?
La Sulina ajungem ușor cu feribotul de la Tulcea și ne putem delecta cu una dintre ultimele plaje sălbatice din România. Sulina are niște nisipuri curate, stropite ocazional de vegetație, iar nivelul apei este relativ scăzut, lucru care face această superbă plajă o destinație mult iubită de familiile cu copii mici.
Sulina are câte ceva pentru fiecare – poți explora împrejurimile pe cale maritimă, sau te poți relaxa într-unul din cele mai frumoase peisaje de coastă din țară.

Cu siguranta cel mai pitoresc loc din împrejurările Bucurestiului, favoritul nostru, lacul Snagov are o frumusețe liniștitoare, completata de padurile din împrejurimi. Lacul Snagov provine din fosta mare Sarmatica, existenta pe pamant acum 2,5 milioane de ani. Marea Neagra si lacul Snagov reprezinta rămășitele acestei mari, iar lacul Snagov este un liman fluvial al raului Ialomita.

Snagovul este cel mai mare lac din Romania dupa lacul Razim: are aproximativ 16 km lungime si o suprafata a luciului de apa de 600 de ha, in timp ce adancimea maxima este de 9 m. Asadar, lacul Snagov este si cel mai adanc lac din Câmpia Romana.

La sud de Delta Dunării și atracțiile sale, găsim o oază mai puțin cunoscută, însă cel puțin la fel de fascinantă.
Lacul Razim (zis și Razelm) constituie cea mai mare întindere de apă dulce de pe teritoriul României. Când îl vizitezi, este genul de loc care îți creează impresia că ai nimerit într-un alt univers. Un loc sălbatic, neatins parcă de secolul XXI și de modernizarea ce a asuprit majoritatea destinațiilor din România.
La Lacul Razim, îți poți găsi pacea și de multe ori, îți amintește că nu ai nevoie să vizitezi vreo destinație exotică, precum Tenerife sau Tahiti pentru a vedea un peisaj superb sau pentru a afla liniștea naturii.
Fiind mult mai puțin cunoscut ca vecinele Guri ale Dunării, Lacul Razim permite turiștilor să se bucure de o pace neîntreruptă, fără gălăgie și fără să se lovească de alți oameni. Aici, găsim condițiile ideale pentru a refăuri o comuniune ancestrală cu Mama Natură. Iar de fiecare dată când pleci de la lac, o faci cu convingerea că România este o țară de o frumusețe neasemuită și simți un noroc teribil că te-ai născut (sau te-ai nimerit) aici.
Lacul Razim, în realitate, este o adunătură de lagune și de limanuri care se întinde pe o suprafață de 400 de km, permițându-le vizitatorilor să nu se stânjenească unul pe altul.
În vremuri de mult apuse, Lacul Razim comunica cu Marea Neagră prin Gura Portița (și cândva și prin Gura Peritească). În 1980, însă, oamenii au început să facă diguri în zonă, iar în Lac a pătruns apa dulce a brațului Sfântul Gheorghe. Aceasta a alungat, în timp, peștii maritimi ce populau apele, și a transformat Lacul Razim într-o oază de apă dulce.
Astăzi, Lacul Razim este o destinație preferată a turiștilor care caută puțină liniște și preferă vacanțele rupte de restul lumii pentru o scurtă evadare din normal. Lacul poate fi explorat cu barca, caiacul sau chiar și cu bicicleta nautică, mai nou.
Doritorii pot, de asemenea, să facă o baie în lac, adâncimea maximă ajungând undeva la 4 metri. Dar cum spuneam, nu trebuie să intri în apă dacă nu dorești, ba chiar mai bine, pentru că transportul acvatic îți permite să te bucuri de peisaj în tihnă și îți deschide mai multe oportunități turistice.

Una dintre aceste oportunități turistice, situată în nordul Lacului Razim, este Insula Popina, o destinație fascinantă cu o istorie unică în țara noastră.

Măsurând aproape 100 de hectare, Insula Popina are o natură calcaroasă și poate ajunge la o înălțime de 47 de metri. Până în 1994, ea a fost rezervație naturală, devenind apoi o zonă naturală protejată ca parte a Rezervației Biosferei Delta Dunării.

De pe insulă, ai acces la o priveliște superbă asupra Lacului Razim, însă aceasta nu este lipsită de pericole. Insula Popina este izolată în întregime de continent, și ca atare a conservat de-a lungul anilor foarte multe specii de plante ierboase de stepă care nu pot fi întâlnite în restul României. Nu doar atât, Insula Popina este casa unor specii de șarpe, cum ar fi șarpele de apă. Ea mai găzduiește de asemenea specii de păsări migratoare, venite de peste tot din lume, și oprite în acest popas primitor. Printre aceste specii se numără și privighetoarea roșcată, ciocârlia din Bărăgan, presura cu cap negru și chiar călifarii. Ele pot fi văzute îndeosebi primăvara, deoarece vegetația de pe insulă oferă un cuib ideal.

Însă de departe cea mai cunoscută locuitoare a insulei este Văduva Neagră, o specie de păianjen veninos incredibil de periculos. Din cauza sa, insula trebuie explorată cu grijă și e o idee bună să aveți cu dumneavoastră un chit de prim ajutor.

În ciuda acestor pericole, insula Popina atrage an de an turiștii mai aventuroși în mare parte pentru natura sa neexplorată și pentru picătura de sălbăticie pe care o putem explora la doar câțiva kilometri de civilizație.

Pentru cei care ajung în zona Lacului Razim, ar fi păcat să nu pedaleze cu bicicletele nautice sau sa ajunga cu barca până la insulă, chiar și pentru a o admira de la distanță.

Situată în estul Lacului Razim, Capul Doloșman constituie o altă „minune ascunsă” a țării noastre. În primul rând, acesta merită vizitat pentru priveliștea unică pe care o oferă, chiar și de pe lac. Capul stâncos se ridică semeț din apa liniștită și inspiră parcă un războinic de demult.

Iar detaliile istorice abia încep aici, deoarece pe Capul Doloșman, putem vizita cetatea antică Argamum. Descoperită în 1916, cetatea este cea mai veche așezară omenească pe teritoriul românesc și este prima oară menționată în literatură în scrierile lui Hercateu din Milet, în secolul al VI-lea î.e.n.

Deși cetatea a servit ca port pentru navigatori de-a lungul anilor, astăzi au mai rămas doar câteva străduțe, o poartă superbă, o mână de bazilici și un zid de apărare.

Cetatea, se spune, le-a servit drept popas Argonauților, o bandă de eroi ai mitologiei grecești, care s-ar fi oprit la Argamum după ce au furat lâna de aur. Conform mitului, aceștia s-ar fi ascuns pe insulă de regele Aetes, care căuta să-i pedepsească pentru faptă.

Capul Doloșman, împreună cu cetatea Argamum, rămân până în ziua de astăzi aproape neexplorate și constituie o destinație năucitor de frumoasă atât pentru amatorii de istorie, cât și pentru turiștii iubitori de natură.

Sarichioi este o comună situată pe malul de nord-vest al Lacului Razim și pe malul de est al Lacului Babadag, servind drept legătură între cele două ape. Este o zonă frumoasă și veche, însă prea puțin explorată, a țării noastre. Comuna  Sarichioi este alcătuită dintr-o mână de sate, printre care și eponimul sat Sarichioi.

Zona poate fi accesată cu ușurință prin intermediul Lacului Razim, fie cu ajutorul unei bărci sau al unei biciclete nautice care vă va transporta până acolo în siguranță.

Localitatea Sarichioi își ia numele din limba turcă și s-ar traduce „satul galben”. Deși nu multe se știu despre Sarichioi, se crede că zona a fost controlată mulți ani de Imperiul Otoman.

Un lucru e sigur, însă, Sarichioi a fost pentru mult timp locul de naștere al unuia din cele mai plăcute vinuri de pe tărâmul românesc. De-a lungul anilor, „Negrul de Sarichioi” a fost considerat un deliciu demn de cele mai luxoase restaurante. În timp, însă, vița de vie din Sarichioi care producea vinul a fost distrusă de filoxeră (unul din cei mai mari dușmani ai viței de vie). „Negrul de Sarichioi” este astăzi cultivat de foarte puțini gospodari din zonă și considerat unul din cele mai rare (și cele mai bune) vinuri românești.

Tot în comuna Sarichioi, întâlnim și sătucul Enisala, poate cea mai bogat sursă de informații despre această zonă. Satul Enisala (nume provenit tot din limba turcă, însemnând „noua vestire”) găzduiește una dintre cele mai frumoase și mai maiestuoase monumente din zona Tulcei.

Fortăreața medievală, sau cum mai este cunoscuta – Cetatea de la Enisala poate fi văzută de la kilometri depărtare și este considerată unul dintre puținele monumente militare de pe pământul românesc. Se crede că aceasta a fost ridicată în secolul al XIII-lea, fie de otomanii care stăpâneau zona, fie de genovezi.

Deși puținele lucruri pe care le cunoaștem despre Sarichioi sugerează că fortăreața a fost construită de vecinii noștri turci, experții contrazic această idee, explicând că arhitectura cu turnuri hexagonale a fortăreței aparține în mod clar modei occidentale.

În vremea lui Mircea cel Bătrân, cetatea de la Enisala a făcut parte din sistemul de apărare al Țării Românești. Ea a fost ulterior capturată de turci și transformată în garnizoană otomană. În secolul al XVI-lea, turcii au abandonat cetatea aceasta hexagonală, deoarece nu mai corespundea intereselor lor strategice.

O bună parte din cetate Enisala a rămas neatinsă și dă impresia vizitatorilor că au reușit să călătorească înapoi în timp.

După cum am văzut, există nenumărate motive să-ți petreci vacanța (și chiar, o întreagă viață) explorând zona Lacului Razim și a Deltei. Așa că, tu ce mai aștepți?